Maimuta si advertisingul

Now *this* is a weird example of 360 advertising

O maimuta cu nume de brand… Un online-casino a platit $650.000 pentru ca o specie de maimuta sa primeasca numele de GoldenPalace.com, nume oficial. Interesant din punct de vedere al advertisingului, dar din punct de vedere uman doar o combinatie de grotesc cu amuzant… Dar, in definitv, oamenii si-au atins scopul, nu-i un lucru care sa treaca neobservat, si pentru un site asta nu poate fi decat bine. Plus, a devenit numele oficial al speciei, care (in conditii normale) n-o sa se schimbe generatii intregi…

The GoldenPalace.com Monkey (Callicebus aureipalatii, “aureipalatii” meaning “of the Golden Palace”) is a titi, a kind of New World monkey, found in western Bolivia‘s Madidi National Park.

The GoldenPalace.com Monkey has orangish brown fur, a characteristic golden crown, a white tip on its tail, and dark red hands and feet. Like other titis, they are monogamous, mating for life. They maintain their territories against other pairs of titis primarily through territorial calling. The male titis usually carry their infants until they can survive on their own.

The species was discovered on a research expedition instigated by Dr. Robert Wallace of the Wildlife Conservation Society. The field expedition team, consisting of Annika M. Felton, Adam Felton, and Ernesto Cáceres, were the first researchers to film and record this species, previously unknown to science. Rather than choosing a name themselves, Wallace, his team, and WCS auctioned off the naming rights to raise funds for FUNDESNAP (Fundación para el Desarrollo del Sistema Nacional de Áreas Protegidas), the nonprofit organization that maintains Madidi National Park. GoldenPalace.com, one of over a dozen bidders, paid US$ 650,000.

source: http://en.wikipedia.org/wiki/GoldenPalace.com_Monkey

 

In fine, mie mi se pare o miscare desteapta, dar enervanta in acelasi timp. Buna pentru ca e creativa si benefica atat pentru brand dar probabil si pentru mamiferu’ respectiv (sa fim seriosi, cate specii de maimute stiti?), rea pentru ca e inca o demonstratie a transformarii advertisingului intr-o chestie al naibii de intrusive, mi-e frica de ziua cand un nebun va decide ca i-a ajuns, va lua o arma si va reedita the Columbine massacre, doar ca intr-o agentie de publicitate…

Apropo, eu mi-am promis ca nu mai iau in viata mea un produs Nivea for Men de cand cu video-ul ala super-enervant care porneste singur de pe gsp.ro. Ca sa vedeti ca uneori e bine sa mai lasi consumatorul in pace.

[P.S. – Adblock a rezolvat problema video-ului, dar promisiunea a ramas…]

Read Full Post »

Trenul, pruna si branza

Calatoriile cu trenul au fost cele mai traumatizante pentru mine – in special cea de intoarcere in Oradea. Am plecat din Bucuresti oarecum optimisti si increzatori in succesul prestatiei noastre la olimpiada. Agitatia si life-styleul unui asmenea oras mare au fost oarecum stimulative, in special pentru mine care sunt o putoare intergalactica, adica lenes pentru cei care nu cunosc slangul local. Entuziasmul insa ne-a pierit destul de repede cand ne-am gasit compartimentul in tren. Mai erau doua doamne si o domnisoara care dupa straie nu pareau a fi prea familiare cu portul modern. Pana aici totul ok. Ne punem bagajele sus si ne asezam. Nu peste mult timp aflam ca sunt din Carei si nu prea stiu limba romana. Erau maghiare. Ne era un pic groaza ca respectabilele doamne si domnisoara trebuiau sa ne tina de urat pana la Oradea. Incepem noi sa discutam si sa incercam sa alungam tacerea ce se instalase in timp ce am inceput sa le analizam din priviri. Era chiar ok daca numai vizual trebuia sa le analizam, dar nu peste mult a inceput si analiza olfactiva cand ne-au semi plesnit nishte semi izuri. Eu eram cel mai aproape de doamne. Am zis sa deschidem geamul dar una din ele a inceput sa faca crize si sa bolboroseasca pe maghiara tot felul si sa ne arate ca o dor urechile. Parca era o scena rupta din ceva adunare a pocaitilor unde oamenii se ridica in picioare urla, rad si vorbesc in diferite limbi ce le trimite Dumnezo pa teava. Turnul Babel. Ne-am mirat putin dar am continuat noi discutiile noastre. Nu peste mult dupa asta am simtit ca ma plesneste un iz ceva mai puternic ca inainte. Incercam sa il ignor dar nu puteam. Privirea mi se indreapta spre respectabilele doamne si vad ca una din ele si-a scos picioarele din pantofi. Brusc izul se intensifica si am crezut ca mi se opreste ficatul, imaginea mi se semi innegrise si respiratia mi s-a taiat. Imi intorc privirea spre ai mei din echipa si observ niste fete acre cu ochii usor inrositi. Ne uitam toti inspre geam si apoi unii catre altii si incepem sa radem. Chiar ma mir ca am mai putut rade dupa faza respectiva. Cum omul si mai ales romanul este foarte adaptabil oricarei situatii ne-am conformat si noi cu mirosul si am inceput usor sa ne obisnuim din pacate. Trenul insusi accelera parca din ce ince mai tare ca si cum ar avea si el simturi omenesti, vroind si el la randul lui sa scape de acest cosmar. Pe Gicu l-a inceput un ras isteric. Tot ce se intampla in acel compartiment incepea sa ni se urce la cap si sa aiba tot felul de efecte psihedelice asupra noastra… mai ceva ca ciupercile fermecate. Efectul rasetelor frenetice au inceput sa se intensifice fiind intrerupt, in cazul meu, brusc de o stare foarte ciudata. Am crezut ca mi-au cedat creierii. Nu stiam ce se intampla. Mi se schimbau culorile la fata mai ceva ca la curcubeu: verde, albastru, indigo, rosu, oranj, galben si apoi din nou de la capat. Imi intorc capul din nou catre respectabilele doamne si ce sa vad.. nici ca-mi trecea prin minte.. si a doua doamna s-a descaltat. Urticaria incepea sa imi dea tarcoale. A trebuit sa fac rapid rocada cu Alina si sa deschid geamul. Era ceva ireal.
La urmatoarea oprire am inceput sa cautam un compoartiment gol, ca asa ceva chiar nu se mai putea. In final am gasit unul. Ne-am mutat acolo direct. Era ca si cum am fi scapat de vreo camera de gazare din ceva lagar nazist si apoi gasiti de vreo regina care ne-a invitat sa petrecem noaptea la palat. Apoi lucrurile au inceput sa se clarifice ca inspre dimineatza pe cand sa ajungem la Oradea deveneau din ce in ce mai vagi din cauza somnului.

Read Full Post »

Pre-ciclonada

  Per total tot ce s-a intamplat pana acum mi se pare total ireal. Mi se pare incredibil ca ne-am adunat 5 oameni cu personalitati si aspiratii destul de diferite la un loc si am reusit sa facem pana acum o treaba destul de buna cu aceasta olimpiada avand in vedere timpul acordat punerii cap la cap a ideilor pe care le aveam pentru campanie.
 Inainte de a incepe sa postez ceva pe blogul asta trebuie sa ii multumesc lui Onisim pentru ca el a fost factorul motivant in participarea noastra la acest eveniment.

Read Full Post »

Mai multi creativi laici in Bucuresti decat in Viena?

Se pare ca oamenii din Bucuresti pot fi mai creativi decat vienezii – pofta de creatie si nevoia de a-si face cunoscute gandurile sunt vizibile in toaletele localurilor frecventate de tineri :)) . Am facut fotografii in toaletele a doua localuri – unul din Bucuresti, altul din Viena – asemanatoare ca ambianta, ca dimensiuni, ca gen de muzica (in Viena era, totusi, putin mai weird… doar IDM). O minora diferenta mai sunt oamenii: in Cool cat oamenii nu stateau ca in localul vienez lejer cu punguta de verdeturi pe masa, facandu-si tigara dupa tigara, bucurandu-se de acalmie…

Bucuresti – Cool cat [Str. Gabroveni nr. 13]
[btw, Cool cat mi-a placut foarte mult]

Long Live the Queen – pe un zid din zona

Viena – die dondrine

Learn to Swim – deasupra iesirii din local [daca nu se observa prea bine, Statuia Libertatii e inundata in imagine… nice]

Read Full Post »

Olimpiadele Comunicarii si Gaura Temporala

15 aprilie 2007

De ceva vreme incoace ne gandim noi sa mergem la OC, insa lenea e in floare si nu am facut nimic. Ba ups! Ne-am gasit un nume si un slogan si am mai intrebat lumea chestii – adica mai nimic!
Azi, cu o zi inainte de ultima sansa de a ne inscrie, ne-am trezit si noi ca hai totusi sa incercam. Brainstorming intensiv, crize, glume si perle la nesfarsit – dintr-o multime de idei – urmeaza sa alegem maine una.

16 aprilie 2007

Ne-am razgandit – nu mai mergem la seminaru de finante. => Juice => Brainstorming – perle, glume, gaura temporala => new idee! Si acum? Acum ce alegem? In cele din urma ne-am decis.
E ora 2, suntem toti acasa si ne chinuim din greu sa completam formularu si stuff. In cele din urma reusim.
Ora 15.59 – trimitem formularul – BULAN curat….ne-or acceptat la preselectii. Radem ca prostii! – evident.
Si acum ce facem ca bani nu avem? Bah hai mergem maine la universitate sa ii cerem la decana decontarea cheltuielilor. 😛 Zis si facut !
(Azi fu si ziua lu Alina – LA MULTI ANI ALPACA!)

17 aprilie 2007

Ne intalnim cu Dl Coita – ne mai da sfaturi, ne mai spune chestii si ne trimite la D-na Dodescu. Facem noi o cerere, o ducem la secretariat unde suntem repeziti. Decana e in sedinta – are 3 sedinte azi, trebuia sa cerem audienta, nu are nici timp, nici chef de noi. Ce sa facem? Hai o asteptam afara. Trec ceasurile, decana iese. Vrajim noi putin despre Olimpiadele Comunicarii, ii spunem ca avem nevoie de bani si spre surprinderea noastra Doamna Decan nici nu a stat pe ganduri – a fost de acord ! YUHUUU.
Fuga sa cumparam bilete de tren, delegatii, gaura temporala

18 aprilie 2007

Bagaje si ups….unul din noi se decide ca nu mai vine. Un stres si niste nervi de a lesinat singurul neuron din capul lui Alina. Pana la urma stelatul isi revine si ne intalnim la gara. Evident era sa pierdem trenul. Am urcat cu 2 minute inainte sa porneasca. IREAL!
Ce urmeaza? Nu vreti sa stiti!! Un cosmar. In compartiment cu noi era Presedintele Presedintilor si avea si tricou cu Egypt si camile. Incercam noi sa ne organizam cu prezentarea, dar Mr. Perfect numa nu tace si se baga peste noi. Deja Cosmin se gandea  « ori tu ori noi » si vedea scena cand il aruncam pe geam afara. Ne-a si luat ID-urile de mess, vai si amar! Noi o sa ii promovam firma – isi face o firma de asigurari a cariilor (va fi dentist) si ma si gandeam eu ca poate poate vine Zina Maselutza si ii fute o bagheta in cap si moare naibii. Ca se inhaie cohe pa noi cu ala in tren! Doamne curata pamantul de prune uscate!!!!!

19 aprilie 2007

In final rupti de oboseala si cu nervii la pamant am ajuns si noi in Bucuresti. Sassa ne asteapta si cu mult chin reusim sa scapam de invitatia Presedintelui la o cafea. Ne cazam la ultima buda de hotel cu o singura stea din Romania – Cerna, chiar langa Gara de Nord. Facem un dus (la singura baie de pe tot etaju) si mergem sa mancam. Halim ceva si speriati de bombe ne dam seama ca noi o sa prezentam random ce ne vine in cap. ATATA BAI SA FIE!
Evident ca am intarziat dupa ce taximetristul ne-a tras o tzeapa de vreo 25 RON. Am ajuns, am prezentat, eu am intrat in gaura temporala a lu Alina si am fost pur si simplu seaca – dar e ok.
Oricum am ramas placut impresionati de juriu. Nu ne asteptam deloc sa fie atat de deschisi.
Dar s-a terminat rapid preselectia, si evident am mers s-o facem lata. Ne-am intalnit cu Ramona si am mers la ceva restaurant din parcul Cismigiu – vreau sa spun ca serviciile sunt de toata jena. In viata mea nu am intalnit niste chelneri asa de scarbosi si as in everyone incearca sa te tzepuiasca here. Cocosatu ala a incercat, de ne-a servit – si io stiam ca Quasimodo era de treaba. E OPSS…
Dupa ce am ajuns in sfarsit la hotel si m-am schimbat si eu in blugi si tenisi (nu stiu ce a fost in mintea mea de mersei in fusta ca pe langa ca nu ma omor dupa, m-o si inghetat d-zo) we goofed off in camera baietilor, 5 oameni intr-un pat de incap 2 persoane. Gicu – sforaia… Si apoi am mers si noi in oras si dupa indelungate cautari ( vreau sa spun ca ne-am invartit mult timp in cerc) am gasit localul ala interesting, art like – CoolCat si pentru prima oara in ultimii 2 ani jumate am baut si eu si m-am ametit oleaca de la o bere (oleaca mai mult) Oricum a fost premiera si sper ca s-au bucurat de m-au vazut asa astia pentru ca nu o sa mai vada, cred… acum ori Prananadi ori random life !J

20 aprilie 2007

Azi dupa ce am facut bagajele si le-am lasat la Ioana [alta Ioana 😆 n.r.] la camin am mers sa ne plimbam si prin mall si am scapa o pizza pe jos… Da e ok….de nu scapam era prea boring. Super magazine de haine aici in Bucuresti si localuri :p.
Apoi am mers dupa bagaje si ne-am luat ceva produse de patiserie. Tipa ce servea era pur si simplu oripilata de accentul meu ardelenesc si eu ma uitam la ea si zambeam pervers. Ce scroafa sunt, dar se stie asta deja. 😛
Apoi am luat trenul. Deci vreau sa spun ca de ce am dat pe Acceleratul asta….ceva ireal – l-am fi preferat pe Presedintele Presedintilor.Am dat intr-un compartiment cu 3 femei de la tzara de prin Carei de undeva. Ne punem noi jos stam vreao 5 minute si ghiciti ce!?… una se descaltza… Vai si amar! Cred ca mi s-a parlit parul in nas! La Cosmin, cum e el printz, i s-a facut rau pentru ca statea chiar langa sursa ( dar asteptam un post si din partea lui – speram sa impartaseasca trauma si la restul lumii – poate se vindeca macar partial asa 😛 ). In cele din urma a facut schimb cu Alina dar degeaba pentru ca s-a descaltzat si a 2-a. Daca prima mirosea ca un container, vreau sa spun ca atunci cand s-a descaltzat a 2-a singurul lucru care ne-a venit in minte a fost Hiroshima. Gicu asa chill cum e el de obicei a dat in ras isteric si ne-am molipsit cu totii. Deschideam geamul dar la tanti acelea le era frig ( si noua actually) si trebuia sa il inchidem. La un moment dat ne-am despartit de bunul simt si am inceput sa facem aluzii foarte evidente la faptul ca nu mai putem si ca pute ca dracu acolo. Dar vorbeam degeaba. Am inceput sa criticam ceva print, unde nimic nu era ok – erau 2 tipuri de nori, desi multa lume nu e de acord cu mine si cerul era rupt de restul, razele soarelui cadeau pe fetitza, dar cerul era innorat, oricum important e ca de nervi si certuri am uitat ca pute. La Brasov trenul s-a mai golit si ne-am mutat in alt compartimnt – HEAVEN !!!!!! Spre dimineata am inceput sa avem colici toti si baia din tren numa ok nu era asa ca am asteptat pana acasa – nu am sa intru in detalii
Dupa un somn bun, primul lucru a fost sa ma uit la ultimul episod din Naruto, slava domnului ca a inceput sezonul nou ca deja tampeam cu fillerele alea. ANIME RULLLEEE 😛

Pe-o gura de rai pe-un picior de plai asta fu povestea mea – HAHAHAHAHAHAHAHA – HARAP ALB !!!!!!!!!!

Read Full Post »

Playing with Photoshop

No copyright related disputes! It’s me in these pictures.
[offtopic: Learning to ignore things is one of the great paths to inner peace.
Robert J. Sawye, “Calculating God”, 2000]

 

 

Read Full Post »

Teorie pseudo-stiintifica despre centrul Universului

Acum cateva zile mi-am adus aminte de o “teorie” la care m-am gandit cand aveam cam 15-16 ani. Consideram in acea perioada ca universul este infinit si, fiind infinit, de la mine la “marginea” universului trebuie sa fie aceeasi distanta – infinit – in toate directiile; concluzia mea puerila a fost ca universul ar putea fi considerat o sfera cu raza de infinit, iar eu as fi centrul universului. Continuarea teoriei este ca oricine sau orice e centrul universului (bla bla), dar pentru ca eu m-am gandit la aceasta teorie, sunt privilegiat si ma erijez in centrul “principal” al universului.

Evident, teoria mea e gresita pentru ca porneste de la o ipoteza falsa [universul nu e infinit; a, http://en.wikipedia.org/wiki/String_theory e un link interesant despre univers, iar teoria corzilor nu e una pseudo-stiintifica cum e a mea]

OK, whatever, scuze ca te-am facut sa-ti pierzi timpul citind asta. Dar… de fapt… aveai altceva mai bun de facut? Daca da, imi mentin scuzele. Daca nu, mi le retrag.

Over and out.

Read Full Post »